Bomboanele de pom, așa cum sunt cunoscute în România, dar care dincolo de munți se numesc
și astăzi saloane, și care împodobesc în continuare bradul de Crăciun, se află pe lista produselor
Hungarikum, înregistrate că mărci tradiţionale maghiare. În Ungaria sunt atât de iubite, încât le-a
fost dedicat un cântec, în 1980, al faimoasei cântărețe Zsuzsa Koncz. Mai multe despre povestea
savuroasă a bomboanelor de pom gasiți pe cumvaplace.ro/traditia-bomboanelor-de-pom/
Istoria bomboanelor pentru bradul de Crăciun poate fi urmărită până la începutul anilor 1700, în
orașul francez Lyon. Un maestru patiser din oraș, Papillot, a creat primele dulciuri trase în
ciocolată în atelierul său dar povestea nu se oprește aici.
Potrivit legendei, unul dintre asistenții lui Papillot s-a îndrăgostit de o fată care locuia în
casa de deasupra cofetăriei. Folosind ingrediente furate din magazin, tânărul a realizat mici
cadouri pentru iubita lui. De-a lungul timpului, a început să scrie scrisori de dragoste și poezii pe
hârtiile în care ambala bomboanele, iar mai târziu împacheta aceste minuscule daruri, practice
strămoșii bomboanelor pentru pom de astăzi, și în hârtie colorată.
La un moment dat, cofetarul Papillot a observat ce se întâmplă și și-a concediat ajutorul
acuzat de furt din atelier, însă ideea în sine i-a surâs. Am putea spune chiar și cea de furt, pentru
că i-a furat, practice, ideea tânărului îndrăgostit și a început el însuși să vândă bomboane
împachetate în hârtie colorată.
Spre deosebire de fostul său ajutor, totuși, Papillot nu a învelit bomboanele sale în
scrisori de dragoste, ci mai degrabă citate pline de umor, ghicitori și jocuri de cuvinte. De
asemenea, povestea spune că a decis să facă bomboanele și mai festive, împachetându-le în folie
de staniol, inventând astfel ambalajul care este în mare măsură folosit până în prezent.
Patiserii germani sunt cei care au adus bomboanele de pom în Ungaria la începutul
secolului al XIX-lea, și au devenit destul de repede populare în toată țara. Pe vremea scriitorului
Mór Jókai, bomboanele erau încă cunoscute ca „szalonczukkedli”, din termenul german
„salonzuckerl”, care literal înseamnă „bomboane de salon.”
Până să apară bomboanele de pom, brazii de Crăciun în Ungaria erau împodobiţi, pe
model german, cu nuci sau figurine din hârtie. Micile dulcegării s-au răspândit însă rapid în
Ungaria, iar în fiecare an cele mai mari cofetării le pregăteau pentru sărbători cu propriile rețete
secrete. De exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, cartea de bucate a celebrei familii de
cofetari Kugler avea aproape 20 de rețete diferite pentru szaloncukor. În Ungaria, saloanele erau
preparate manual, însă la sfârşitul anilor 1800 procesul a devenit mecanizat, odată cu fabrica de
ciocolată a lui Stühmer Frigyes. Aici se pregăteau bomboane de pom pentru faimoasa cofetărie
Gebreaud din Budapesta.
Ani de zile, cea mai populară umplutură a fost jeleul, urmată de nucă de cocos și
marțipan. În fiecare an, însă, sunt produse și arome unice pentru bomboanele de pom, iar unele
reproduc și gustul celebrei prăjituri Zserbó.
Este interesant de știut că, de la mijlocul lunii noiembrie până la Crăciun, maghiarii
cumpără mii de tone de szaloncukor în fiecare an. Potrivit estimărilor, în fiecare an sunt
achiziționate bomboane în valoare de câteva milioane de euro.
