Cu exact o lună înainte celebrarea Centenarului Marii Uniri, Ștefan Boroș, românul cu nume de familie maghiar cunoscut în tot Târgu Mureșul drept caricaturist și, probabil, cel mai activ „influencer” septuagenar al orașului, își pune proverbiala sa pălărie de cowboy. Aceasta îl va feri pe Tety, așa cum îl știe toată lumea, de soarele neobișnuit de puternic pentru o zi de 1 noiembrie, în care omul nostru se pregătește să-i cinstească pe cei care nu mai sunt.
Căci așa e obiceiul în întreg Ardealul. Fe că e vorba despre Luminație sau despre Moșii de toamnă, la început de noiembrie, maghiarii și românii transilvăneni umplu cimitirele de flori și de lumânări. Oamenii se îmbracă frumos și merg spre locurile de veci ale celor care au fost, în semn de cinste și respect.
La Cimitirul Reformat din Târgu Mureș, Tety ajunge destul de ușor de pe strada sa purtând numele unui nobil maghiar, întrucât Református temető e în ceea ce se numește Centrul vechi al orașului, mai precis pe strada Crizantemelor. Nici că se putea o titulatură mai potrivită pentru o stradă a burgului transilvănean care, la început de noiembrie, își cinstește și denumirea, transformându-se într-un mare târg de flori pe care le cumpără, deopotrivă, maghiari și români.
Cum anul acesta Ziua Morților la catolici și reformați a picat într-o joi, Tety a ales să-i cinstească pe cei dispăruți în două zile: pe 1 noiembrie, de Luminație, s-a dus la cimitirul unguresc, iar pe 3 noiembrie, în Sîmbăta Morților, la cel românesc.
Așa că joi, 1 noiembrie, a luat ghivecele cu crizanteme deja cumpărate și a plecat spre cimitirul datând din veacul al XVII-lea, unde se odihnesc, printre alții, oamenii de știință Bolyai Farkas și fiul lui, Bolyai János, edilul Bernády György, scriitorii Sütő András și Oláh Tibor. A urcat încet până la locul de veci al unor rude prin alianță, dealul pe care se află cimitirul fiind o provocare și pentru persoane mai puțin agile decât Tety, și s-a recules la mormântul curățat și decorat cu flori din cimitirul care seara avea să fie iluminat feeric de lumânările lăsate spre aducere aminte.
Sâmbătă, 3 noiembrie, Tety s-a dichisit din nou, de data asta, pentru a merge la Cimitirul Municipal Sângeorgiu de Mureș, unde se odihnește mama sa. Va lua de această dată taxiul, deoarece cimitirul e în afara orașului. Și acest cimitir e pe un deal, îți trebuie picioare bune dacă cei pe care îi comemorezi au locul de veci în partea superioară. Așa cum și la Cimitirul reformat găsești destule nume românești pe pietrele tombale, și la Cimitirul mixt vei descoperi nume maghiare, în partea de jos, și românești, în partea de sus. E drept, la ortodocși zilele de pomenire ale morților se țin, hăt, până la Sfântul Mihail și Gavril, pomeniți pe 8 noiembrie 2018. Până atunci se așază ofrande pe mormintele celor dragi și se aprind lumânări care veghează somnul celor adormiți
Când a ajuns Tety la mormântul mamei sale, lângă care s-au recules nepoți pe care nu-i văzuse de multă vreme, soarele călduț de noiembrie s-a ascuns în nori și au căzut câteva picături de ploaie. Cineva a gândit cu voce tare că sunt lacrimile celei care se bucura din Ceruri că viii familiei se reuniseră după atâta amar de vreme.
Ștefan Boroș e doar unul dintre cei mulți care îi pomenesc la început de noiembrie deopotrivă pe românii și pe maghiarii care nu mai sunt. Pe cei care au conviețuit împreună, sunt comemorați împreună și – fie sub cruce, fie sub o piatră funerară – odihnesc împreună, în pace deplină.
