Catalogul, primul meu recensământ

Mi-au plăcut foarte mult orele de istorie ținute de ”Gonzo”, un profesor scund, dar cu un nas suficient de mare ca să i se potrivească porecla dată de un elev din ”anii mai mari”, după un personaj din ”Păpușile Muppets”.

”Gonzo” a ”strigat catalogul” de două ori în patru ani. Prima dată, ca să ne cunoască. După prima oră de istorie ne știa pe toți, de la Andreescu, la Zamfir. Ne știa și prenumele, fără să se uite în catalog, și era teribil de amuzant pentru că ”se folosea” de toate prenumele, chiar dacă erau Adriana Florența, Tudor Cristian sau Ana-Maria Crina. De fapt, în toți cei patru ani de școală, ”Gonzo” ne-a apelat doar prenumele.

Numele era pomenit când era ”de rău”, când urma o notă proastă: ”4, Dragnea, nu te-ai pregătit” sau ”Nemulțumitor azi, Predescu, nu meriți mai mult de 6”. În clasa mea erau și Chira, Hanna, Ianis, Arsen, Sibel și Olga. Sau Beza, Herzog, Mardaris, Merdinian, Selim și Vinogradov, când nu meritau mai mult de nota 6 sau ”erau pregătiți” de nota 4.

La ultima oră de istorie, la a doua și ultima ”strigare de catalog”, ”Gonzo”, înlăcrimat, ne-a spus: ”Pe fiecare pagină a catalogului sunt elevi din cel puțin două etnii. Aici, în Dobrogea, suntem obișnuiți să fim atât de diferiți într-un spațiu atât de mic, dar mulți dintre voi nu veți rămâne aici. Oriunde veți fi, nu vă ascundeți etnia, purtați-o cu ce e mai bun în ea”.

Tare ”Gonzo”! D-aia, după mai bine de 25 de ani de la plecarea din Dobrogea, eu sunt ”turcu’ de la radio”.