Căderea lui Ceaușescu părea că avea să dezamorseze tensiunile între români și maghiari, dar resentimentele, frustrările și fricile acumulate într-un deceniu obsedant au fost decontate în primele luni de libertate. Pe fondul renașterii culturale și politice maghiare din Transilvania, care dusese în primele două luni ale anului 1990 la reînființarea școlilor și secțiilor cu predare în maghiară din Timișoara și Cluj, demararea discuțiilor similare la Târgu-Mureș avea să ducă, în cele din urmă, la confruntările de stradă din 19-20 martie 1990. Decizia conducerii liceelor „Alexandru Papiu Ilarian” și „Bolyai Farkas” din Târgu Mureș de desființare a bilingvismului și de transformare a lor în școli cu limba de predare română, respectiv maghiară, s-a transformat în subiect al unor demonstrații publice și greve, la care s-au raliat ți studenții din Institutul Medico-Farmaceutic din oraș. Alimentarea, atent dozată dintr-un centru rămas necunoscut, a temerilor, atât între maghiari, cât și între români, prin colportarea de zvonuri, denaturări și știri false, legate de doleanțele maghiarilor și reacțiile românilor la ele, au adus tensiunea latentă la cote paroxistice. După amplasarea politică a taberelor, prin UDMR și Vatra Românească, într-o stranie stare de expectativă aflându-se Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, condus de Ion Iliescu, evenimentele s-au derulat după toate regulile a ceea astăzi numim conflicte hibride. Profanarea agramată a statuii lui Avram Iancu din Târgu Mureș și cea lipsită de sens a lui Nicolae Bălcescu din Sovata, personaj cunoscut și de maghiari ca fiind un partizan ardent al reconcilierii dintre cele două națiuni, dar mai ales celebra știre a Agenției Naționale de presă „Rompres”, „Ce și-a permis o farmacistă”, i-au pus pe românii din oraș în stare de maximă alertă. Bombardați și ei cu zvonuri și articole de presă privitoare la venirea iminentă în oraș a miilor de țărani români de pe Valea Gurghiului, în realitate venind mai puțini decât au fost anunțați, maghiarii s-au crezut confruntați cu iminența unui pogrom.
Confruntările de stradă din 19 și 20 martie, devastarea sediilor partidelor anticomuniste și al UDMR,
agravate de non-intervenția Miliției, au dus la 5 morți și 278 de răniți. Intervenția tardivă a Armatei în seara de 20 martie a dus, în cele din urmă, la stoparea confruntărilor.
Odios, prin mecanismele sale artificial antrenate, și criminal, prin urmările sale, martie 1990 a lăsat urme adânci în conștiința locuitorilor din oraș și nu numai. Susținând că România a fost victima unei încercări de destabilizare etnică, cu scopul dezmembrării teritoriale, puterea postcomunistă a folosit prilejul pentru a restaura o bună parte din structurile ceaușismului, în primul rând vastul aparat de securitate și represiune. Confruntările interetnice de la Târgu Mureș nu au fost decât primul episod dintr-o lungă serie de confruntări civile care aveau să marcheze România primilor ani postcomuniști, dovedind că deși Ceaușescu fusese înlăturat, cei care îi făcuseră posibilă dictatura erau hotărâți să profite copios de dispariția sa. Încă o dată, „pedala maghiară” se dovedea o rețetă pe cât de simplă, pe atât de eficientă, pentru a obține din partea românilor, dacă nu supunere totală, măcar acceptare.
Surse
Stefano Bottoni, Transilvania roşie, Comunismul român şi problema naţională 1944–1965, Editura Institutului pentru Studiul Problemelor Minorităților Naționale, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2010.
Edward Behr, Sărută mîna pe care n-o poți mușca, Românii și Ceaușeștii: Investigația unui blestem al istoriei, Humanitas, București;
Lavinia Betea, Diac, Cristina; Mihai, Florin-Răzvan; Țiu, Ilarion, Viața lui Ceaușescu, Fiul Poporului, Vol I, Adevărul, 2013;
Lavinia Betea, Mihai, Florin-Răzvan; Țiu, Ilarion, Viața lui Ceaușescu, Tiranul, Vol 3, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012;
Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu. 1965-1989. Geniul Carpaților, Polirom, Iași, 2011;
Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, INST, București, 2014;
Anneli Ute Gabanyi, Revoluția neterminată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999;
Kenneth Jowitt, Revolutionary Breakthroughs and National Development: The Case of Romania, 1944-1965, University of California Press, Berkeley, 1971;
Cosmin Popa, Intelectualii lui Ceaușescu, Academia de Științe Sociale și Politice (1970-1989), Editura Litera, București, 2018;
Katherine Verdery, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceaușescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, 1991;
foto: Wikipedia
