de: Horia Ghibuțiu
Citesc cu nesaț, la biroul meu din grădină, cartea „O sută de personalități maghiare reprezentative din România” (Editura Fundației pentru Școală, Cluj-Napoca, 2019). Așa-i că nu știați că stema României, precum și monedele de 1, 2 și 5 lei, au fost proiectate de un maghiar? Sau că un istoric maghiar a stabilit cu precizie întinderea vechiului teritoriu al Daciei?
Multe dintre asemenea informații le-am aflat și eu, la evenimentul de lansare a acestei antologii care îi familiarizează pe cititorii români cu performanțele conaționalilor de altă etnie.
M-am dus la Institutul Cultural Român cu entuzism și speranță. Entuziasmul era provocat de această apariție, o evidențiere necesară și utilă a maghiarilor reprezentativi care au trăit în România, dar și de posibilitatea de a urmări o dezbatere cu personalități însemnate: Kelemen Hunor (președintele UDMR), Markó Béla (scriitor), Cosmin Popa (cercetător științific Academia Română), Novák Csaba Zoltán (editor), discuția fiind moderată de vechiul și reputatul meu coleg, jurnalistul Ovidiu Nahoi.
Speranța, desigur, foarte subiectivă, era legată de includerea între personalitățile din acest volum a unchiului mamei mele, Oláh Tibor, scriitor, universitar și critic de seamă din Târgu-Mureș. Când am răsfoit cartea și i-am găsit numele, am tresărit, dar numai pentru o clipă: în acest volum e inclus compozitorul Oláh Tibor (i-ați văzut numele pe genericele multor filme românești, numai că era trecut Tiberiu Olah) și nu influentul om de litere din partea maghiară a familiei mele. Nu-i bai, mi-am zis, iar consolarea a venit de la Markó Béla, care a precizat, la microfonul dezbaterii, că antologia nu putea cuprinde, evident, toate personalitățile maghiarimii din România: „Mai era loc de altă sută, și de alta, și de alta!”.
Vă recomand cu căldură acest volum și vă ispitesc, în cele ce urmează, cu scurte prezentări, în ordinea în care apar în lucrare, a unsprezece personalități din cei o sută de oameni reprezentativi din România, atâta doar că erau unguri. Dincolo de niște biografii și niște realizări ieșite din comun, veți descoperi tot atâtea punți ale conviețuirii româno-maghiare.
Sebestyén József (1878-1964). Heraldist, pictor, istoric, restaurator. A primit Ordinul „Coroana României”, după ce a proiectat și definitivat, în 1921, stema României, la cererea Regelui Ferdinand. A conceput matrițele pentru monedele de 1, 2 și 5 lei.
Somodi István (1885-1963). Atlet. A obținut medalia de argint la Olimpiada de la Londra – 1908, la săritură în înălțime. Ca membru al Clubului Universitar Atletic din Cluj, în același an a stabilit și un record național, cu o săritură de 186 cm.
Fekete József (1903-1979). Influent sculptor în piatră, lemn, bronz etc. E autorul Monumentului Eroilor Aerului din București. Îi mai puteți admira lucrările la Alba Iulia (Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan) și în Herăstrău (bust Mark Twain).
Csipler Sándor (1909-1999). Multiplu campion național și părintele școlii de scrimă sătmărene. Ca antrenor al echipei naționale, și-a condus elevele la succese olimpice (Szábo Olga, bronz la floretă, Melbourne 1956), Maria Vicol (bronz la floretă, Roma 1960) etc.
Tompa Miklós (1910-1996). Regizor, fondator și director de teatru. Fiu al poetului Tompa Miklós, a fondat teatrul din Târgu-Mureș, a cărui secție maghiară îi poartă numele din 1997. A făcut regia spectacolului din 1973, prin care a fost inaugurată noua clădire a teatrului târgumureșean. Pentru cititorii mai tineri, a fost tatăl lui Tompa Gabór, directorul Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.
Bodola Gyula (1912-1992). Fotbalist excepțional. A jucat 48 de partide pentru naționala de fotbal a României, pentru care marcat 31 de goluri, record care avea să reziste decenii bune, până când a fost doborât de Gică Hagi și, ulterior, de Adrian Mutu. A jucat și în naționala Ungariei – 13 meciuri, patru goluri.
Kovács István (1920-1995). Cel mai reputat antrenor de fotbal pe care l-a dat România. Fotbalist talentat, dar nu ca fratele său Miklós (acesta a jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale, 1930-34-38), cel cunoscut îndeobște ca Ștefan Covaci sau Piști Covaci a cucerit ca antrenor, cu Steaua, campionatul și, de două ori, Cupa României. Apoi, cu Ajax Amsterdam, a luat de două ori Cupa Campionilor Europeni, dar și Cupa Olandei, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală. Ulterior, a antrenat naționala de fotbal a Franței.
Ferenczi István (1921-2000). Istoric, membru fondator al Societății Muzeului Ardelean. A participat la săpăturile efectuate la Sarmizegetusa Regia și a contribuit la o definire precisă a întinderii provinciei Dacia.
Fodor Sándor (1927-2012). Scriitor și traducător. Mi-a fermecat copilăria cu personajul Csipike (Cipi), piticul din basmele a căror notorietate a depășit granițele României, deși autorul era suficient de modest pentru a spune că un merit esențial l-au avut desenele realizate de ilustratoarea Rusz Lívia.
Oláh Tibor (1928-2002). Compozitor și muzicolog. A realizat muzica pentru numeroase filme românești și a publicat valoroase lucrări teoretice, făcând mai cu seamă analiza operelor realizate de compozitorii săi preferați, George Enescu și Bartók Béla.
Balázs Jolán (1936-2016). Atletă, multiplă campioană olimpică la săritura în înălțime. A doborât recorduri mondiale, practic, a câștigat toate concursurile din carieră. A condus Federația Română de Atletism. Avea să declare: „Îmi pare rău că nu am câștigat medaliile olimpice pentru Ungaria. Dar fiecare se reprezintă cel mai bine pe sine, doar după aceea își reprezintă națiunea. Mie nu mi s-a oferit ocazia să îmbrac culorile maghiare și să ofer bucurie celor care vorbesc limba mea maternă”.
